Poveștile Fragariei către Magul Viridis by Monica Manolachi

Organizându-se după un model rizomatic, ce subminează tipare binare, volumul Monicăi Manolachi propune o viziune pluridimensională și plină de contraste asupra lumii. Dedicat „celor aflați pe drum“, volumul închipuie un traseu inițiatic. Plecarea și întoarcerea nu se succed, ci se suprapun simbolic, îmbogățindu-se „în vârtej“ cu infinite nuanțe. Călătorind prin mit și istorie, poeta le reinventează, asumându-și o identitate nomadică, fluidă, „căpșunească“, potrivit căreia vocile și privirile captate în mers sunt transpuse intertextual. Întâlnim ecouri din lecturile poetei, în care spații culturale diferite dialoghează provocator, și mai ales crezul său: încercarea de a-și găsi tihna pe drum, de a prinde rădăcini din mers, de a găsi emoții, trăiri și senzații, puncte de convergență locuibile. - Corina Anghel Crișu

Monica Manolachi nu se sfiește să practice un discurs asumat și de modă veche, căruia încă îi găsește un farmec indiscutabil. Este unul de sorginte minimalistă, deși ea însăși, ca structură, pare a tânji mai degrabă după maximalism. Neîndoios că există pe alocuri și colaje postmoderne, în vreme ce unele fragmente ancorate în contemporan amintesc de vremea baladelor și a truverilor, ceea ce imprimă unele ecouri levantine dialogului dintre „sora-căpșună“ și „fratele-mag-viridis“. Stilul său este sortit unui drum lung, al cărui firesc are de înfruntat un balaur baroc. Impregnată de patos, melos, etos și o voluptate feminină secretă, poezia sa are două șanse: fie de a evolua lent, fie de a fi obiectul unei explozii. - Mihail Gălățanu