| Title | : | Filmar |
| Author | : | |
| Rating | : | |
| ISBN | : | - |
| ISBN-10 | : | 9789734641482 |
| Language | : | Romanian |
| Format Type | : | Paperback |
| Number of Pages | : | 242 |
| Publication | : | First published November 25, 2013 |
Noul volum al lui Cristian Tudor Popescu reuneste texte ce abordeaza subiecte legate de cinematografie, fara sa ocoleasca insa analizele unor evenimente recente. Cunoscut cinefil, autorul traseaza paralele intre productiile cinematografice si viata reala, intre personaje de film si persoane publice, dar prezinta si filme mai vechi sau mai noi, actori, regizori, festivaluri si premiile oferite in cadrul acestora. In plus, trece in revista preferintele criticilor de film si ale publicului, fie el format din elevi de liceu sau din persoane care au trait direct experienta comunismului. Cristian Tudor Popescu vine cu argumente solide care sa ii sustina ipotezele, nu se fereste sa puna degetul pe rana atunci cand e cazul si nici nu evita laudele pentru productiile si persoanele pe care le considera meritorii.
„Daca in legatura cu o moralitate a artei se poate discuta, de la Villon pana la marchizul de Sade si Celine, o arta a moralitatii nu vad cum ar putea exista. Nu e nimic artistic in a fi moral. A nu fi fatarnic, a nu fi oportunist, a nu minti, a nu trada, a-ti asuma greselile si a plati pentru ele nu presupune talent. Moralitatea nu e nici macar o profesie.
Moralitatea e un organ, ca inima sau ficatul, il ai sau nu il ai, cu deosebirea ca poti trai si fara el. Ea iti apartine in totalitate - esti moral in primul rand fata de tine insuti -, nu e menita aprecierii celorlalti, ca arta.
Sau, astazi, in Romania, moralitatea poate fi definita ca o boala psihica.“ - Cristian Tudor Popescu
Filmar Reviews
-
Nu doar despre filme, cu mult sarcasm.
"Arta nu are obligatia de a fi morala. Nici educativa. Nici corecta. Nici virtuoasa. Nici macar sanatoasa."
"Filmul nu e viata, e imaginea vietii din mintea unui creator." -
Dacă există un domeniu în care iconoclastul CTP ar putea mulțumi pe toată lumea, atunci acesta este cinematografia. Nu politica, nici sportul. Filmar e o lecție de rafinament, erudiție și observație percutantă. Desigur, nu lipsesc remarcile cinice și ironice marcă înregistrată, însă surpriza plăcută vine din faptul că Filmar nu este un exercițiu de stil distructiv, ci unul de multe ori admirativ. O colecție de articole, majoritatea despre cinematografia românească din zilele noastre, nu cea din comunism sau din perioada interbelică, ceea ce deja e un plus și un subiect de actualitate. Există și comentarii la filme străine ale unor regizori precum Tarantino, Spielberg, Lars von Trier, Guy Ritchie, Nolan, Fincher, Scorsese, Tarkovski sau Koncealovsky. Singurul regret e că volumul, apărut în 2013, nu a fost reeditat până acum într-o ediție adăugită care să completeze lista de filme comentate, apărute între timp.
„Ultimul film al domnului Nicolaescu văzut de subsemnatul a fost Poker, după care am simțit nevoia să mă spăl cu spirt pe ochi. Nu pot să nu mă întreb cum ar fi arătat următoarele bijuterii cinematografice ale maestrului dacă trăia 100 de ani. Pentru păcatul acestui gând sper că voi fi sancționat de românii creștini adevărați, în vreme ce pe domnul Nicolaescu urmează să-l ierte Dumnezeu.” -
Încă o culegere de texte disponibile liber pe net. CTP știe să scrie, și știe film - “pe toate!”. Trece în revistă ce e nou (până în 2012) și ce e bun și de ce. Ca intermezzo câteva articole despre oameni, cine e bun / cine nu și de ce.
-
Unde ne refugiem din fața excesului de realitate? De dedublare, de virtualizare? Cum ne redobândim simţul justei aprecieri a realului? Răspunsul vine de la sine prin volumul comentat minimal de mine în cele ce urmează. ,,Filmele m-au făcut întotdeauna să trăiesc mai intens decât viaţa.’’(p. 126) (A nu se înţelege cumva că ,,toate filmele.’’) Cinefil şi filmolog împătimit, jurnalistul Cristian Tudor Popescu mărturiseşte că a deprins ,,viciul’’ consumului de filmografie în anii şaptezeci-optzeci pe când filmele bune reprezentau singura gură de oxigen în mediul comunist claustrofobic. Vizionarea unor filme de colecţie în anii tinereţii i-a cultivat deopotrivă nu doar exigenţa, ci şi echilibrul interior într-o lume altminteri schizoidă.
În colecţia, ca un ierbar, de tablete jurnalistice şi de mici dări de seamă post-festivaluri, devenită ,,Filmar”, autorul ne face părtaşi la puţinele sale veleităţi şi pasiuni, dar şi la numeroasele–i insatisfacţii culese din evenimente de gen şi din vizionări. Aş putea spune că doar câţiva cineaşti europeni din anii ’70, printre care Tarkovski, Lars Von Trier şi Koncealovski mai cu seamă, sunt pare-se singurii care se legitimează creativ în faţa spectatorului foarte exigent care este Cristian Tudor Popescu. Să nu credeţi că palmaresul tot mai mondial al filmelor recente româneşti scapă de vigilenţa de cerber a cinefilului autor. Nume mari de regizori şi titluri de afiş fulminante sunt privite cu cea mai chirurgicală acurateţe şi sfârşesc demitizate. Continuarea recenziei o găsești aici
http://www.bookblog.ro/recenzie/cu-oc... -
more generally interesting essays from the author, this time with a cinema theme; worth reading especially if you saw or know about the respective movies, actors and directors
