The Enchanted Wanderer by Nikolai Leskov

The Enchanted Wanderer Reviews

• 
  Valeriu Gherghel

  Întrucît am observat că mulți au căzut în plasă și au luat de bune poveștile lui Ivan Severianîci Fliaghin, poate n-ar strica să precizez, în nota de față, că numitul Ivan este un mare, mare pehlivan. Un mincinos mai spontan decît el n-a existat în întreaga Rusie. Cu excepția lui Buratino...
  
  Tot ceea ce înșiră călătorilor de pe lacul Ladova, cu scopul de a-i uimi (și de a-i amuza), aventuri dintre cele mai senzaționale, reprezintă o invenție din speța cea mai pură și mai dură. Sigur, povestitorul are farmec, reușește să-i țină pe auditori cu sufletul la gură. Dar: Ivan Severianîci Fliaghin nu trebuie crezut nici o clipă pe cuvînt. Cu nici un preț! Nimic din ceea ce povestește nu poate fi adevărat, pentru motivul simplu că nimic nu este adevărat. Numai dacă-l crezi pe cuvînt, poți descoperi în el un erou picaresc și un căutător al sfințeniei. Fraților, jur pe nasul lui Pinocchio că Ivan minte! Minte de îngheață pînă și apa rîului Koisa pe care o trece înot vitejește:
  
  „Apa era rece ca gheaţa: parcă aveam cuţite în subsuori, şi mi se tăia răsuflarea, şi-n picioare aveam cîrcei, dar înotam… Pe deasupra zburau gloanţele alor noştri, iar în jurul meu plescăiau ale tătarilor, dar nu m-atingeau, şi nu ştiu, rănit ori nu, dar am ajuns la mal…. Și m-au făcut pentru vitejie ofiţer, dar pentru că eu o ţineam una şi bună cu adevărul meu, ca să mi se descopere viaţa trecută şi să mă liniştesc, m-au trecut în rezervă...” (p.195, 197)
  
  Din cîte am observat, mulți cronicari s-au lăsat duși de nas. Nu vă sfătuiesc să faceți la fel. Nu fiți naivi și creduli, puțin scepticism nu strică la casa omului.
  
  P. S. Două extrase: „Pentru prima oară, auzind această mărturisire din urmă a lui Ivan Severianîci, nici unul dintre noi n-a mai pus la îndoială adevărul celor spuse de el, şi am rămas tăcuţi cu toţii destul de mult timp...” (p.190).
  
  „Spunînd asta, pelerinul vrăjit, ca şi cum ar fi simţit iar ce îi insufla duhul prevestitor, căzu într-o reculegere tăcută, pe care nici unul din cei care participau la discuţie nu cuteză să o întrerupă cu o întrebare nouă. Dar despre ce să-l mai fi întrebat? Povestea trecutului şi-o mărturisise cu toată sinceritatea, iar profeţiile sale rămîn deocamdată în mâna celui care le ascunde celor deştepţi şi chibzuiţi şi, doar uneori, le dezvăluie pruncilor” (p.212).
• 
  Jovi Ene

  Ivan Severianîci Fliaghin nu este Laur, deși s-a călugărit, fiind promis lui Dumnezeu și vieții mănăstirești încă de la naștere. Ivan este un om obișnuit, un bun povestitor, care a avut o viață extraordinară, plină de aventuri și de nenumărate situații pe care le cataloghează drept ”morți”, dar din care a scăpat prin minune. Maestru în privința cailor, a călătorit de-a lungul și de-a latul Rusiei, a fost pe rând slujbaș, partener de afaceri, sclav la tătari, bețiv și slujitor al bisericii, magician și om bun la toate, handicapat și luptător drept, îndrăgostit și pețitor. Aventura lui este extraordinară, iar romanul este atrăgător tocmai datorită peregrinărilor sale și a stilului clasic rusesc. Totuși, mă feresc de epitetul ”capodoperă” în cazul Pelerinului.
• 
  Alice

  Not really my thing unfortunately.
• 
  Simona

  2,5/5*
  Prea multe "rusisme" netraduse, m-au zăpăcit notele de subsol...
• 
  BAM the enigma

  Classics Cleanup #4
• 
  Rita

  4,5
  Foi um desafio atribuir as estrelas a este livro! Estive dois dias a digerir e ponderar sobre ele antes de conseguir dizer o que quer que fosse de mais ou menos estável. Um livro que me faz deter e ponderar dois dias merece que penda para as 5 estrelas.
  Narrativamente é soberbo. Tem uma estrutura, cadência, e encadeado próximo daquilo que se conhecia como o contar de uma história, tão próprio da oralidade e muito raro hoje. Aquilo que poderá ser entendido como a ideia subentendida do autor é algo que me interessa: a (i)moralidade, e como as acções se despegam e apegam a valores. Mas é de uma violência e brutalidade que senti como atroz. Mas não gratuita! No contexto histórico-social da época teria certamente um outro enquadramento e um outro impacto à chegada; hoje, não deixa, ainda assim, de ilustrar de forma crua a dualidade e complexidade do personagem. Essa brutalidade fez-me progredir com resistência em alguns momentos. Foi compensador resistir, porque, na verdade, é um livro extraordinário.
• 
  Sandra Deaconu

  Cred că tocmai am descoperit una dintre sursele de inspirație ale lui Vodolazkin pentru Laur. Ambii protagoniști ai celor două romane, Laur și pelerinul nostru, văd în vis morți care îi călăuzesc. Diferența este că Laur avea mustrări de conștiință, în vreme ce pelerinul, care chiar a cauzat moartea omului pe care îl visează, se simte nevinovat. Altă asemănare: după ce visează morții, ambii umblă prin lume toată cartea și gata ,,capodopera". Măcar Laur făcea fapte bune, însă pelerinul este un om îngrozitor.
  
  
  Atâta violență nu cred că am mai întâlnit nici în romane horror. Cai care cad în prăpastie și se fac bucăți, pisică biciuită chiar de protagonistul care apoi îi taie coada și o bate în cui pe perete, oameni care se lovesc reciproc până când învingătorul obosește sau celălalt moare etc. Când nu se bat, ,,doar" se amenință, fiecare folosindu-se de dumnezeul lui. Se presupune că este o carte despre spiritualitate, dar eu nu am văzut decât un personaj odios care întruchipează simultan un criminal, un hoț, un bețiv și tot ce poate fi mai rău într-un om. Cică nici nu își consideră droaia de copii făcuți cu o grămadă de nevaste ca fiind ai lui, pentru că nu sunt botezați și miruiți. Aleluia, ce ți-e cu religia asta! 
  
  
  Bănuiesc că romanul ar fi vrut să fie o colecție de exemple negative, de oameni care și-au pierdut calea și șansa la mântuire, dar eu am văzut o poveste incredibil de anostă despre un om fără valori morale, cinste și caracter, care bate câmpii pe 200 de pagini despre ce a făcut el în viața lui fără sens. 
  
  
  ,,Eu nu mai aveam nicio nădejde să mă întorc vreodată acasă și să-mi văd patria. Nici măcar să mă gândesc la asta nu mi se mai părea cu putință,  și-ncepuse să moară în mine până și dorul." 
• 
  Andrea Iginio Cirillo

  3.5/5
  
  Romanzo che s'inserisce molto bene nella tradizione picaresca (Lazarillo de Tormes ad esempio), arricchito da una cornice in cui Ivan, il nostro viaggiatore "incantato" sia per l'atmosfera che crea intorno a sé che per le sue vicende fiabesche, narra la sua vita da cima a fondo. Una vita che inizia con una profezia, ricca peregrinazioni e peripezie, di personaggi grotteschi che fanno sicuramente il verso a tipi reali e dipingono un affresco molto particolare e caricaturale della società russa dell'epoca, con particolare attenzione al popolo. E al popolo appartiene sicuramente il linguaggio che Leskov adotta (almeno per quanto s'intuisce dalla traduzione) e che rende quest'opera un unicum nella letteratura russa del XIX secolo. Una lettura interessante e leggera, per larghi tratti una fiaba senza troppe pretese, comica con un pizzico di tragedia e ricca di quella capacità affabulatoria del narratore che Leskov, attraverso Ivan, dimostra di possedere senza dubbio alcuno.
• 
  Bobparr

  Prima lettura, 1997
  Seconda lettura: dic 2019
  
  Leggere Leskov è un po’ come leggere Tex.
  Arrivi in fondo al capitolo e ti rimanda a quello successivo - se vuoi conoscere la storia citata nelle ultime due righe del precedente.
  Racconta di crimini sanguinosi e crudeltà gratuite come fossero cosa normale - ma temo che la Russia di quel tempo fosse di quella materia.
  Il paesaggio è brullo e incontaminato e freddo.
  Cavalli ovunque.
  I tartari che si spaventano del rumore dei fuochi di artificio e credono agli spiriti maligni, ma sono capaci di spellarti vivo senza provare il benchè minimo sentimento di pietà.
  Manca solo Mephisto e abbiamo fatto tombola.
  
  Ad ogni modo c'è, sottotraccia ma non troppo, una saggezza che implica la conoscenza delle cose della vita - che vuole anche dire l'accettazione di quello che è, senza autocommiserazione e lamentele.
  Una prima parte dove questo è più evidente, una seconda parte - dove emerge la figura della zingara - invece un poco piu' noiosa e senza particolari vette.
• 
  Fionnuala

  In the notes at the end of this tale, there's a letter from Anton Chekov to his brother in which he mentions Nicolai Leskov and confirms a thought I had about him, based on this story's trajectory:
  With Leikin arrived my favorite scribbler, the famous N.S. Leskov. Last time he was here with us, he came along with me to Salon, into the dens of Sobolevsky. He gave me a facsimile of his work. One night I’m riding with him. He turns to me half drunk and asks: “Do you know who I am?”—“ I know.”—“ No, you don’t know . . . I’m a mystic . . .”—“ I know that too . . .” He bores those aged eyes into me and prophesies: “You’re going to die before your brother.”—“ It could be.”—“ I’ll anoint you with oil, like Samuel anointed David . . . Write.” This man resembles both a refined Frenchman and a defrocked priest at the same time. What a human being to behold. Should I find myself in Petersburg, I’ll make a guest of myself at his place. We parted as friends.
• 
  فهد الفهد

  الجواب المسحور
  
  كلنا مفتونون بالأدب الروسي، قراءة رواية روسية هي وسيلتنا في الحصول على مزاج رائق، وهذا غريب !! فالأدب الروسي ممتلئ بالشقاء، بالمعذبين، بالبؤساء الذين يقف في وجوههم كل شيء، القدر والناس والطبيعة القاسية.
  
  وهذه الرواية أبرز ما يعبر عن الأدب الروسي في مأساويته، فها نحن نستمع طيلة الرواية لقصة إيفان سيفيريانيتش، يوريها بنفسه على رفاقه، في رحلة في بحيرة روسية، نتعرف على كل ما مر به هذا الكاهن الجواب من مغامرات، منذ طفولته وحتى كهولته، منذ الأيام التي كان يتعلم فيها العناية بالخيول حتى برع بمعرفتها ومعرفة أنواعها، إلى أيامه أسيراً عند التتر، ثم أيامه كمستشار في الخيول عند أمير، ومقاتل في حرب القوقاز، إنها حياة طويلة، قادته في النهاية إلى الرهبانية، ليكفر عن الذنوب التي ارتكبها.
  
  الرواية ذات مذاق خاص، مذاق الروايات المسلسلة الروسية التي كانت تنشر في الصحف الروسية في القرن التاسع عشر.
  
• 
  Claudiu

  Nu citisem nimic si nu auzisem de Leskov pana acum si sunt convins că sunt mulți in situatia asta, de aceea, va sugerez sa cititi si prefața inainte sa va apucați de roman. Nu stiu cum sunt altii, dar de cele mai multe ori eu nu citesc prefața si ma avant direct in text. Prefața chiar ajuta pentru că explica multe date referitoare la autor, dar și contextul în care a scris acesta.
  Traducerea este minunata si desi este un roman de 200 de pagini cred ca autoarea a lucrat mult la text. Calitatea traducerii este exceptionala. Adriana Liciu a fost incredibilă.
  Mi-a plăcut oralitatea romanului (asta face si traducerea mai dificilă, dar cum spuneam Adriana Liciu a tradus magistral) si tot timpul l-am avut în minte pe Sadoveanu pentru ca poveștile din roman sunt asa de apropiate de lumea lui: natura, animale, oralitate, popor. Ironia este o altă caracteristică a romanului si o sa o vedeti pe tot parcursul lui.
  Ii dau doar trei stele pentru că este un roman bun si nu imi pare rau ca l-am citit, dar ii lipseste clar doza de originalitate pe care o asteptam (vezi laudele din prefata) si faptul ca il asociez cu alți autori, iar metoda mi-este cunoscută.
• 
  Sylvester (Taking a break in 2023)

  I just couldn't get myself to like Ivan Severyanych. I gave up.
• 
  Hasan حسن منصور

  في ليالي الشتاء الباردة، ليس هناك أفضل من غطاء دافئ وحكاية جيدة تروى دون تكلف ﻷسلوب أوطريقة السرد.. فقط حكاية للسمر واﻷنس
• 
  Roxana Amir

  O carte din care a răzbătut foarte bine stilul rusesc, prin modul de scriere, expresii și abordarea experiențelor. Lectura a mers destul de greoi pe alocuri și scriitura mi s-a părut împleticită. Poveștile în sine au fost amuzante și așa, în stil de povețe cu iz tradițional, dar și au fost și unele alambicate care nu m-au prins deloc. Însă mă bucur că am citit-o și mi-a plăcut că am simțit stepa, am văzut cu ochii mintii caii și oamenii care trăiesc în ea.
• 
  Anibalector

  Arta de a spune o poveste. Nu am mai citit de mult o naratiune pura, fara nimic in plus care sa o strice.
• 
  HelloB

  Quanta crudeltà verso gli animali.. 😥
• 
  Arvind Radhakrishnan

  What a mesmerizing tale! Leskov is such a gifted storyteller.Little wonder that Anton Chekhov called him 'my favourite writer'.
• 
  Luminiţa Apostolovici

  Literatura ruseasca e toata duiosie. Aici nu se spune "urasc un om si vreau sa il innamolesc de calomnii" ci "omul asta sarman m-a suparat dar eu nu ii bat cuiul in cosciug caci eu i-am gresit lui inzecit". Asa si Ivan, eroul lui Leskov : i se greseste si iarta si el greseste altora si i se iarta - toti comploteaza in fel si chip :"Bai cum sa-i inlesnesc omului astuia o mantuire mai grabnica pentru ca, dragul de el, uite cum se zbate intre bucurie si deznadejde". Sufletul romanului rezoneaza cu logosul rusului si, cand astea doua se reunesc fac o hora in trup de-l rup in doua ca sa il puna la loc mai drept si mai putin sucit. Te nasti drept ca sa te strambe trairile ca sa te indrepte iarasi simtamantul bun si asa ajungi sa mori : cocarjat si cu sufletul usor.
• 
  Blue

  انتهيت من قراءة هذه الرواية قبل قليل، الكتاب عظيم ورائع على قصره، وفيه من حِكم وتجارب الحياة مالا يعد ويحصى او يشترى. استمتعت به جدًا رغم تجهمي في بدايته، سواء من سير الأحداث البسيط ام من الترجمة التي استثقلتها على صدري واستهجنتها. من الكتب التي لا تنسى حتمًا. من يريد ان يلقي نظرة عن كيف كان نظام الأقنان والعبيد والأسياد في روسيا القيصرية في أعوام 1800 إلى 1895 انصحه بهاذا الكتاب.
  
  
  التقييم: 3 من 5
  
  الترجمة: مقبولة وليست جيدة
• 
  Joséphine

  Les aventures rocambolesques d'Ivan Sévérianitch, personnage haut en couleurs qui a vécu un nombre invraisemblable (irréaliste) d'aventures dans sa vie. On sent bien que Leskov a grandi avec cette tradition orale des légendes et des histoires qu'on se raconte dans les auberges, un style que beaucoup d'auteurs modernes tentent de reproduire, avec moins de naturel à mon avis.
• 
  Joe

  Decent adventure story, made more interesting by the unreliable narrator.
• 
  Alex Sarll

  'Picaresque' often suggests the lead is roguish but good-hearted - not so here, where Ivan Severyanych is basically a thug, the sort of person with a string of serious crimes to his name who still makes out he's somehow the victim. It's often hard to be sure past a certain distance in time and space, but I suspect his deadpan account of his travels and travails, and in particular their sheer scope, was intended as a blackly humorous satire on the brutality, bureaucracy and hypocrisy of 19th century Russia.
  
  It was the design that led me to pick up this book in the first place, though I have some reservations about the parent 'Art of the Novella' series. After everyone went mad for Chesil Beach, can we really still call it a "generally unrecognized" "renegade art form"? And is something 200+ pages long, not in especially large type, even a novella? The Russian text is only a couple of thousand words shorter than The Great Gatsby, and if Gatsby isn't a novel then you need to redefine your terms. One clever idea, though: the book itself contains only the tale itself; 80-odd pages of extras (which I have downloaded, but yet to read) are available via a QR code at the back. A nice way to make bells and whistles available, yet still produce a pocket-sized book and one where the apparatus doesn't overwhelm the text.
• 
  Illiterate

  Fate/life as disjointed episodes of horror/charm. It doesn’t bring growth/purpose. It can be met with acceptance/nonchalance.
• 
  Irina Constantin

  Am reușit să-l termin cu greu, romanul Pelerinul vrăjit e altceva decât literatura rusă pe care am citit-o până acum, e arhaic, o stepă nesfârșită de un galben pal mi se întindea în fața ochilor pe tot parcursul lecturii, Leskov rămâne un scriitor rus înaintaș marilor titani ai literaturii ruse: Cehov, Gogol sau Turgheniev, dar subapreciat, o poveste plină de dramatism și încâlceli al firului narativ, pe alocuri amuzantă, pe alocuri rece, am căutat cartea asta mult prea mult ca să mă aleg la final cu o dezamăgire, prima cartea care m-a dezămăgit anul ăsta, aș vrea să mă întorc la Cehov ca să mă consolez pentru că alcoolici mereu se vindecă cu un pahar de vin când trec printr-o mahmureală groaznică, așa mă simt eu acum...3/5
• 
  Lynecia

  This little novella was entertaining, because the story was just so absurd. I'm sure the comedy was intentional -- it was told in episodic chapters as the narrator recounts his tragic life story, with what seems like a misplaced sense of glee?, chock full of a colorful cast of characters -- gypsies and Tatars, princes and mystical drunks --all the time ending up with terrible prospects and each time, narrowly escaping with his life, until he eventually ends up in a monastery, in atonement for his sins. If you are reading through the 1,001 Books To Read Before You Die list, or Melville House's Art of the Novella series (of which I am doing both), this one is worth a read.
• 
  Adrian Anghel

  „Pelerinul Vrăjit” și-a făcut loc pe lista mea anul acesta, deoarece Leskov e unul dintre scriitori ce a inspirat, la rândul său, pe mulți alții. Mari scriitori, de altfel. Și se simte asta. Se simte în felul în care e construită povestea lui Ivan, la oralitatea de care face uz în limbajul personajului, la felul cum îmbină realitatea cu spiritualul. La Rusia cu frică de Dumnezeu.
  
  Dar nu e o carte ce m-a dat pe spate. E o carte enjoyable, da, care curge ușor când îți faci timp o oră să citești pe zi. Altfel, nu poți spune că îți face pielea de găină, că te îmbie în poeticitate sau te ține cu sufletul la gură de suspans. Și nici măcar nu e miza aici. E ok.
• 
  Martina Cimino

  Un unicum della tradizione picaresca.