Libro de Cronicas by António Lobo Antunes

Libro de Cronicas Reviews

• 
  Oana Dima

  "Te aștept aici jos în vreme ce albastra răbdare a valurilor scrie cu gesturi de algă numele tău pe plajă iar pe mine mă fixează, nemișcat, un chip de acuarelă, de undeva dintr-un geam de la etajul al doilea, atât de real încât fără îndoială că niciodată n-a existat un chip mai uimit, poate doar cel al uimirii mele când bat la ușa casei unde trăiesc și nimeni nu-mi răspunde sau nu vine să mă cuprindă pe după umeri ca o vestă împrumutată, te aștept cu licărirea țigării aprinse între buze ca să mă poți recunoaște-n întunecimea orei două din după-amiaza prea orbitoare, te-aștept smucit de o febră pe care nu o am și cu părul vâlvoi într-un vânt care nu există, iar câinele începe să se îndepărteze dezamăgit cum se îndepărtează toate de corpul meu, chiar și umbra încolăcită de rușine în jurul pantofilor mei, iar atunci când umbrele încep să se rușineze de noi e mai bine să nu insistăm, mai bine să ne închidem în baie ca să privim lung în oglindă chipul pe care nu-l mai avem, pe care niciodată nu-l vom mai avea, te aștept tremurând așa cum în ploaie numai un îndrăgostit dintre cei mai urâți, ținând în mână un buchet de crizanteme tomnatice, își așteaptă iubita la fel de urâtă care l-a și uitat, dar care a rămas cu nasul lipit de perdele privind cum trece încet duminica, te aștept, dragă fată, iar în acea clipă acostează lângă trotuar o mașină și de pe bancheta din spate, singur, surâsul tău mă descoperă iar eu vin în întâmpinarea ta, temător, tremurând din genunchi, ca să mergem apoi să-ți explic cum e cu girafele de la Grădina zoologică fără să mai iau în seamă că mă asurzește gălăgia din megafoane, la fel de zgomotoasă cât e tăcerea iubirii ce ți-o port." ("Două mici cronici")
• 
  Mirela Vasile (Dinny)

  Mi s-a povestit mult si frumos de-a lungul timpului despre Portugalia si farmecul ei, am ascultat si ceva fado, inclusiv in concerte, si n-am ajuns in Portugalia. Cel putin nu in dimensiunea/ versiunea asta a mea, in care am cont pe goodreads. :P
  
  Totusi, experienta acestei carti nu o datorez in mod direct curiozitatii despre Portugalia. Trei au fost motivele care m-au facut s-o cumpar:
  
  -coperta care m-a subjugat din prima clipa (mai tarziu aveam sa vad ca are niste detalii cu o nuanta minunata de albastru-care-i culoarea pe care o iubesc cel mai mult) si, in acelasi timp si in aceeasi masura, titlul;
  
  -al treilea motiv a fost descrierea de pe coperta care vorbeste despre "farmecul indelebil" al Portugaliei ;)) Mai sa fie! Ce-o fi asta "indelebil"?!? Alt cuvant nu gaseau? Ia sa caut eu in dictionar ce inseamna. Evident, nici pana la ora asta n-am cautat.
  
  "Cronicile" lui Antonio Lobo Antunes beneficieaza de o prefata de exceptie care reuseste sa surprinda esenta povestilor si care face in acelasi timp o analiza convingatoare -de text cred ca se numeste (sau cel putin eu, ca un profan, asa i-as zice) - a stilului in care sunt scrise. Si de o traducere care mie mi s-a parut ca si cartea-perfecta. Ambele sunt ale lui Dinu Flamand care din cate stiu e o autoritate in materie de literatura portugheza.
  
  Dupa ce am terminat cu prefata, avand coperta in fata, eram deja pregatita pentru ceva frumos, dar a fost cam ca la o intalnire cu cineva drag: stii ca o sa fie minunat, dar nu stii in ce mod. Chiar daca cunosti locul unde mergeti si senzatia de ansamblu pe care o sa ti-o lase timpul petrecut impreuna, exista ceva specific fiecarei intalniri care face momentele surprinzatoare si unice.
  
  Scrierile sunt de o melancolie sfasietoare, delicate si atat de profunde in ce priveste patrunderea in meandrele sufletului omenesc si ale amintirilor incat cu fiecare poveste citita am avut senzatia ca ma cobor tot mai mult inspre esenta mea si stau fata in fata cu propriul suflet in stare pura.
  Nu-i putin lucru, pentru ca desi am destule carti "de cinci stele", care au fost pe gustul meu, cred ca pot numara pe degete cartile care mi-au atins partea cea mai intima a eului, aceea pe care o mai regasesc in senzatia pe care mi-o dau diverse vise care au ca element comun o atmosfera aproape de negasit in realitate, chiar daca decorul in care se desfasoara e diferit.
  In viata am avut cateva momente privilegiate in care m-am apropiat, ca in "Inima inimii", de senzatia de care vorbesc, fie intr-o biserica, fie prin interactiunea/comuniunea cu alta persoana, fie contempland un peisaj sau ascultand o melodie, dar am certitudinea ca iubirea in forma pura nu e din lumea asta, si despre asta e vorba in povestile lui Antonio Lobo Antunes, despre nostalgia unei lumi pe care nu ai cunoscut-o, dar careia ii presimti adevarul si minunea. Pana la urma ce este viata decat un prolog la Iubire?
  
  
  https://www.youtube.com/watch?v=bOTW2...
• 
  Octavian

  This book is a collection of more than 50 small sketches, chronicles, that were initially published by the author weekly in a magazine. I liked how the author composed them and even though they can stand alone on each own, some are in a way linked together. The majority of them have an autographical flair and gives you an insight in Lobo Antunes's personality.
  
  Recommended!
• 
  Inês

  será que se consegue soltar um grito devagar?
  
  este livro reúne uma colecção de crónicas publicadas pelo autor em jornais e revistas ao longo de mais de 10 anos, o que resulta numa compilação alucinante, capaz de abranger quase todos os estados de espírito e diferentes fases de uma vida. no entanto, e apesar de crónicas, é de alertar que os textos reunidos não podem, na minha opinião, ser considerados leves, chegando a incluir temas como o suicídio e a guerra.
  
  sou uma grande fã das crónicas de lobo antunes, que julgo serem completamente diferentes dos seus romances e, arrisco-me a dizer, com uma qualidade literária superior. embora ficcionais, estas crónicas parecem sempre ter uma parte auto-biográfica, que apenas realça a sua perspicácia e a sensação de intimidade que se cria ao ler este livro.
• 
  L.S.

  "Iar după ce aș trece printre raioane în căutarea unui miros dispărut, aș lua un autobus de la stația din preajma cimitirului și m-aș întoarce la mine ca să închei această scrisoare, s-o bag în plic, apoi să rămân o eternitate cu ochii ațintiți spre zidul de peste drum ca atunci când, fără să vă dați seama, v-am privit din profil, cum erați aproape de mine, în seara în care ne-am dus la teatru și eu aș fi vrut să vă spun că vă iubesc dar niciodată n-am fost capabil."
• 
  Sorin Hadârcă

  Tare mă mai bucur că, după "Ordinea naturală a lucrurilor", i-am mai dat o șansă lui Lobo Antunes, a cărui proză scurtă l-a propulsat instantaneu în rangul scriitorilor preferați. Scurte, autobiografice, geniale, cu sfârșit neașteptat, cu umor și (auto)ironie, cronicile respective te provoacă să-i oferi o halbă autorului și să-i strângi emoționat mâna.
• 
  Juma Paredes

  “Fácil de escribir”, dice Lobo Antunes sobre este libro, y también, “sencillo y agradable”. De agradable mucho, de sencillo poco, de facilidad en la escritura, nada. Si bien no se compara con la complicación narrativa de su secuela, (complicación que celebro, por cierto), la aventura nostálgica y cargada de sorpresas en que me ató la prosa de estas crónicas es invalorable; yo que busco cosas nuevas, a mí que me aburren fácilmente el orden y la sencillez, encuentro aquí un remedio temporal a mi ansiedad por avanzar mis propios escritos y al pecado imperdonable de hundir la cabeza en alguna serie de Netflix. Una lectura complicadamente agradable, como siempre, y como siempre: no para cualquiera.
• 
  Mady

  Loved this book with chronicles from a great (& new for me) Portuguese writer.
• 
  Javier García

  Lisboa y la vida:
  
  https://lapalabrainfinita.wordpress.c...
  
• 
  Rui Gel

  Pedaços de vida, que bem podiam ser, pedaços de nós próprios. Gostei, como sempre, de como faz a escrita parecer um ato simples, mas ao mesmo tempo tão complexo. Obrigado, António.
• 
  Mona

  Cu siguranta, Antunes nu este pentru mine!
  A fost a doua încercare, esuata! (si ultima).
• 
  Alice

  (,,,)olhando-me.de perfil, o garoto que fui, que continuo a ser, alinhando versos às escondidas em folhas de almaço no espírito de quem constrói barquinhos de papel para navegar nas valetas, esperançado que cheguem intactos ao rio, e um desconhecido os receba por aquilo que sāo: o assobio de um menino com medo do escuro a atravessar um corredor que nāo acaba nunca."
• 
  Kristina

  Großartig! Auf 3-4 Seiten erzählt Antunes Dinge, die einem unter die Haut gehen und dann geht es schon weiter zur nächsten Kurzgeschichte. Um die 70 Kurzgeschichten, die in Lissabon und Umgebung spielen und autobiografisch oder auch nicht sind, befinden sich in diesem ersten Band. Die Sprache ist ganz wundervoll und es hat Spaß gemacht!
• 
  Rosa Ramôa

  "O que eu gostava de poder encher os livros de silêncio, e tender cada vez mais para o silêncio, e que as palavras estivessem carregadas de silêncio de maneira a que o leitor as pudesse encher como quisesse".
  
  (António Lobo Antunes)
• 
  Abril Camino

  Interesante. Una recopilación de crónicas, textos y relatos de Lobo Antunes publicados en prensa que son una buena aproximación a la prosa del autor y a ese Portugal cotidiano que a mí siempre me enamora.
• 
  Maria Viana

  It´s very intuitive and realistic, at the same time that go back to "our" past through a so brillant way!
• 
  Daniel Morales

  Micro cuentos, algunos curiosamente cortazarianos.
• 
  Carmina

  "Cand inima se inchide face un zgomot mult mai mare decat o poarta." p. 78
• 
  Ancuta Morar

  My new favorite writer! ❤️
• 
  oscar

  No soy lector de periódico y no creo comenzar ahora o después. Y de cierta manera puede que sea algo lamentable porque, quizá, en algún momento de la vida pueda empatizar con la prosa de algún escritor de columnas como lo fue en algún tiempo Antonio Lobo.
  Cuando encuentro algo poético o que despierta en mi el sentimiento de reflexión, de esa que se anda con las ramas y es bonita, siempre regreso a Quiroga con el título más acertado del mundo, cuentos de amor, locura y muerte.
  Y así es Lobo Antunes en este libro de crónicas, donde amor y locura son los recuerdos de la infancia con sus olores, sabores y perspectivas. Y la muerte que siempre está presente en todo lo que presume vida.
  
  Lo recomiendo mucho.
• 
  Filiep

  É um livro muito agradável, e dentro do conjunto de libros de António Lobo Antunes, constitui um dos menos difíceis.
  Ainda assim, para um estrangeiro como eu, fica difícil perceber bem as crónicas porque contêm muitos elementos culturais desconhecidos.
  Com algumas crónicas ri a carcalhadas (por exemplo : "A consequência dos semáforos", "O meu primeiro encontro com a minha esposa"), outras encheram-me com saudades, como "As Pessoas Crescidas".
  Recomendo este livro.
• 
  Guille Entre Libros

  Necesitaba un poco de crónicas y perspectivas de alguien sobre Portugal y la guerra. Aunque, para mí sorpresa, me llevé también relatos increíbles y emocionantes, que algún día los pienso releer con más tranquilidad y una mirada más literaria, o artística. Muy bueno.
• 
  Acélia Gonçalves

  Gostei muito.
• 
  Carlos

  Asociaciones libres y geniales. Crónicas que me dejaron perplejo y con ganas de escribir
• 
  sofía

  el presente, que está hecho de nostalgias. es muy bonito.
• 
  Selma

  Agréable et minimaliste, parsemé de vestiges borgesiens
• 
  Carlos

  Very very good. So different from his novels...